Certificatul European de Moștenitor (CEM) reprezintă un instrument juridic deosebit de important în domeniul succesiunilor internaționale, fiind consacrat prin Regulamentul (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European și al Consiliului. Acest regulament reglementează aspectele privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor, precum și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni.
Principalul scop al Certificatului European de Moștenitor este de a facilita circulația și recunoașterea drepturilor succesorale în cadrul statelor membre ale Uniunii Europene. Prin intermediul acestuia, moștenitorii, legatarii, executorii testamentari sau administratorii patrimoniului succesoral pot face dovada statutului lor într-un mod uniform și simplificat, fără a fi necesară parcurgerea unor proceduri suplimentare de recunoaștere în fiecare stat membru în care se află bunuri succesorale.
Certificatul european de moștenitor este destinat exclusiv utilizării în contexte transfrontaliere, având rolul de a elimina barierele administrative și juridice care pot apărea atunci când succesiunea implică mai multe state din Uniunea Europeană. Spre deosebire de alte acte succesorale interne, acest certificat oferă o recunoaștere automată în toate statele membre ale UE, cu excepția a două state: Danemarca și Irlanda, care nu au adoptat Regulamentul (UE) nr. 650/2012.
- Relația dintre Certificatul European de Moștenitor (CEM) și Certificatul de Moștenitor (CM) în Contextul Succesiunilor Transfrontaliere
În domeniul dreptului succesoral european, certificatul european de moștenitor (CEM) și certificatul de moștenitor intern (CM) au un rol esențial, dar relația dintre cele două trebuie înțeleasă corect pentru a evita confuzii și pentru a asigura aplicarea corectă a reglementărilor europene. În mod special, relația dintre CEM și CM poate fi privită din mai multe puncte de vedere, având în vedere efectele fiecăruia.
a)Certificatul european de moștenitor nu înlocuiește certificatul de moștenitor
Unul dintre aspectele reglementate de Regulamentul (UE) nr. 650/2012 este clarificarea relației dintre Certificatul European de Moștenitor (CEM) și certificatul de moștenitor intern (CM). Un punct fundamental în această reglementare este faptul că Certificatul european de moștenitor nu înlocuiește certificatului de moștenitor intern. Acest lucru este enunțat explicit în textul Regulamentului, în special în articolul 62 alineatul (3), care precizează că „Certificatul nu înlocuiește documentele interne utilizate în scopuri similare în statele membre”. Astfel, Certificatul european de moștenitor nu este considerat un substitut al documentelor interne deja existente în diversele state membre, cum ar fi certificatul de moștenitor emis de notarul public în cadrul unui sistem național.
În România, acest principiu se aplică direct și are implicații practice semnificative. Conform legislației românești, pentru ca un notar public să poată emite un certificat european de moștenitor, acesta trebuie să fi emis anterior un certificat de moștenitor intern. Aceasta înseamnă că, înainte de a elibera CEM, notarul trebuie să fi dezbătut succesiunea prin emiterea unui certificat de moștenitor românesc. Această reglementare este prevăzută de Legea nr. 206/2016, care stabilește că certificatul european de moștenitor poate fi eliberat în două scenarii: fie simultan cu, fie ulterior emiterii certificatului de moștenitor intern. Așadar, chiar dacă persoanele implicate într-o succesiune transfrontalieră pot solicita eliberarea unui CEM pentru a-l utiliza într-un alt stat membru, ele nu pot ignora procesul național de emitere a unui certificat de moștenitor intern.
b)Utilizarea certificatul european de moștenitor nu este obligatorie
În conformitate cu dispozițiile din Regulamentul (UE) nr. 650/2012, utilizarea Certificatului European de Moștenitor (CEM) nu este obligatorie. Moștenitorii au libertatea de a alege între certificatul european de moștenitor și alte instrumente legale disponibile pentru dovedirea calității de moștenitor sau a drepturilor succesorale.
Certificatul european de moștenitor reprezintă un instrument juridic destinat în special soluționării rapide și eficiente a succesiunilor transfrontaliere, adică atunci când moștenirea implică mai multe state membre ale Uniunii Europene. Acesta facilitează recunoașterea statutului de moștenitor și a drepturilor succesorale într-un alt stat membru, fără a fi necesar să se parcurgă proceduri suplimentare în fiecare țară implicată. Totuși, este important de subliniat că, în România, certificatul de moștenitor intern, emis de notarul public român, continuă să aibă valoare de titlu de proprietate și să fie obligatoriu în cadrul procedurilor interne, chiar dacă certificatul european de moștenitor reprezintă o alternativă pentru moștenirea transfrontalieră.
Certificatul de moștenitor eliberat de notarul public român constituie un act juridic ce dovedește calitatea de moștenitor, fie legal, fie testamentar, precum și dreptul de proprietate al moștenitorilor acceptanți asupra bunurilor ce compun masa succesorală, în proporțiile ce le revin conform legii sau voinței testatorului. Acesta poate include mențiuni referitoare la modalitatea de stabilire a întinderii drepturilor succesorale, precum și orice alte elemente care justifică emiterea sa. În contextul unei succesiuni cu elemente transfrontaliere, pentru a putea fi emis un certificat de moștenitor, notarul public român trebuie să dispună de competența internațională, în conformitate cu normele de drept intern prevăzute de art. 954 din Codul civil, și nu în baza reglementărilor stabilite prin Regulament.
c)Recunoașterea directă a certificatul european de moștenitor în statele membre
Potrivit art. 69 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012: „Certificatul produce efecte în fiecare stat membru fără a fi necesară nicio procedură specială.” Acest aspect reprezintă un beneficiu important pentru moștenitori, deoarece în acest mod nu vor trebui să parcurgă proceduri suplimentare de validare sau de autentificare a certificatelor de moștenitor emise într-un alt stat membru.
De exemplu, în cazul în care succesiunea unei persoane este deschisă într-un stat membru al Uniunii Europene și moștenitorii acesteia doresc să accepte moștenirea într-un alt stat membru, certificatul european de moștenitor emis în statul în care a avut loc decesul va fi valabil și recunoscut în statul membru în care moștenitorii vor dori să îl utilizeze. Astfel, se elimină necesitatea de a trece prin proceduri suplimentare, cum ar fi obținerea unui alt certificat de moștenitor în alt stat sau validarea unei moșteniri într-un alt sistem juridic.
Totuși, este important de menționat că, deși certificatul european de moștenitor are un regim de recunoaștere între statele membre ale Uniunii Europene, nu beneficiază de aceleași atribute și efecte ca un certificat de moștenitor emis intern într-un stat membru. Un certificat de moștenitor intern emis de autoritățile române are forță executorie, ceea ce înseamnă că autoritățile române sunt obligate să-l recunoască și să-l aplice automat fără a solicita o validare suplimentară. În schimb, certificatul european de moștenitor nu este considerat un act autentic cu forță executorie în fața autorităților naționale române.
- Provocările apărute în utilizarea certificatului european de moștenitor
Cu toate că certificatul european de moștenitor poate facilita procesul succesoral în diverse state membre, există provocări legate de implementarea acestuia în conformitate cu reglementările naționale ale fiecărui stat. În mod special, există întrebarea dacă un moștenitor sau legatar care a obținut un certificat european de moștenitor într-un alt stat membru, în care au fost identificate bunuri imobile în România, poate solicita înscrierea dreptului de proprietate în registrele imobiliare din România pe baza certificatului european de moștenitor.
Deși există opinii care susțin că certificatul european de moștenitor ar putea servi drept instrument valid pentru înscrierea drepturilor de proprietate asupra bunurilor imobile, în legislația română, drepturile reale asupra imobilelor se înscriu de obicei în cartea funciară pe baza unui act autentic notarial, a unui certificat de moștenitor sau a unei hotărâri judecătorești definitive. În acest context, certificatul european de moștenitor nu este considerat un act autentic și, prin urmare, nu are forță executorie sau capacitatea de a fi folosit ca titlu de proprietate pentru a opera o înscriere valabilă în registrele imobiliare.
Pentru a ilustra mai bine această problematică, putem analiza un caz concret: o persoană defunctă, cetățean austriac, a lăsat în urmă mai multe bunuri imobile în România, inclusiv apartamente dobândite în timpul căsătoriei. Succesiunea a fost dezbătută în Viena, iar fiica defunctei, cetățean austriac, a solicitat emiterea unui certificat european de moștenitor care să ateste dreptul ei de moștenitor. Certificatul european emis menționa explicit că fiicei moștenitoare i se alocă bunurile succesorale din România, ce fuseseră indicate în extrasele anexate. S-a solicitat înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară a imobilelor și autentificarea unui contract de vânzare pentru unul dintre apartamente.
Așa cum arătam mai sus, în legislația actuală, drepturile reale asupra imobilelor se înscriu în cartea funciară în baza actului autentic notarial, hotărârii judecătorești definitive, certificatului de moștenitor sau actului administrativ (în cazurile prevăzute de lege). Pentru că certificatul european de moștenitor nu este act autentic, nu este titlu de proprietate și nu are forță executorie, soluția pentru înscrierea dreptului și mai apoi transmiterea sa valabilă a fost emiterea unui certificat de moștenitor românesc pentru bunurile imobile în cotele stabilite conform legii austriece aplicabile. În această situație, a fost necesară emiterea unui certificat de moștenitor românesc, conform reglementărilor interne, pentru ca dreptul de proprietate asupra imobilelor din România să poată fi validat și înregistrat corect.
Prin urmare, certificatul european de moștenitor, deși constituie un instrument util în procesul succesoral transfrontalier, are limitări semnificative în contextul legislației române, în special în ceea ce privește înregistrarea drepturilor de proprietate asupra bunurilor imobile. Certificatul european de moștenitor poate fi folosit pentru a atesta drepturile succesorale ale moștenitorilor și legatarilor, însă nu este considerat un act autentic în dreptul român și nu poate fi utilizat direct pentru înscrierea drepturilor reale asupra imobilelor în registrele publice.
În concluzie, certificatul european de moștenitor instituie un sistem paralel, destinat să ușureze promovarea drepturilor succesorale în statele membre ale Uniunii Europene. Deși acest instrument probator este recunoscut pe scară largă, implementarea sa în fiecare stat membru poate fi influențată de particularitățile legislației naționale. În România, certificatul european de moștenitor nu poate înlocui complet procedurile interne pentru înregistrarea drepturilor de proprietate asupra bunurilor imobile, iar soluțiile practice pot implica o combinație între certificatul european de moștenitor și certificatele de moștenitor naționale.